0
INCEPUTURILE UNIVERSULUI
Cu ajutorul telescopului prin captarea energiilor venite din univers fotografiem la momentul respectiv bucata de univers spre care privim .
Energia vine spre noi .Cu ajutorul aparatelor noi o fixam si o inregistram .
Am putea sa schimbam denumirea telescopului , am putea foarte bine sa –l numim microscop .
Defapt ambele aparate fac acelasi lucru amplifica si inregistreaza la moment ,energiile ce vin spre ele .
Un aparat fotografic primeste enrgia luminoasa si o inregistreaza pe o fotografie la momentul respectiv .
Notiunea de moment este importanta
Aparatul inregistreaza imaginea in momentul in care energia emisa de un obiect ajunge la el .Este imaginea de timp actual pentru noi si de timp relativ pentru corpul privit .
Tinind cont de viteza de deplasare a lumini si nu numai , aceasta reprezentind pina acum viteza maxima de deplasare in univers ,momentul inregistrarii la nivelul telescopului este momentul in care imaginea sub forme diferite de energie a luat contact cu telescopul .
In realitate este o imagine relativa obiectul emitent probabil nici nu mai exista .durata calatoriei imagini sale prin univers este atit de mare incit probabil a fost epuizat timpul sau de supravietuire .
Daca invers am trimite noi o forma de energie asa cum se intimpa in cazul aparatelor radar , ,ar trebuii calatorind cu viteza luminii un timp dublu de detectie a obiectului urmarit .
In scimb daca vom folosi viteze ce depasesc viteza lumini vom putea vedea evolutia in timp regresiv a obiectului respectiv .
Intoarcerea relativa in timp este posibila numai prin depasirea vitezei lumini.
Intoarcere in timp real este imposibil.
Ar fi absurd sa credem ca este posibil ca un obiect calatorind cu viteze superluminice sa se intoarca inaitea plecarii sale .
Sa presupunem ca imaginea unui corp ceresc calatoreste pina la noi cu viteza lumini .
Durata de viata a unei planete se estimeaza la miliarde de ani [4,4 miliarde ani ] si este aproximativ egala cu cea a sistemului solar .
Altceva vreau sa intelegem ;dimensiunea miliardara a vietii unei planete si a sistemului solar .
Durata de viata a omului maxim o suta de ani face ca timpul de observare o unui corp ceresc sa fie maxim teoretic o suta de ani [in cazul in care ne apucam de astronomie de la nastere si ne nastem deja astronomi ] ,si practic cel mult patruzeci cinci zeci de ani
Sa punem alaturi cifrele cincizeci si cinci miliarde .
Daca incidenta evenimentelor care ar putea sa modifice corpul ceresc urmarit , este de un eveniment la o suta de ani [putin probabil ] o mie de ani [probabil ] o suta de mi de ani [posibil ] un milion de ani [sigur ]
Asta inseamna ca daca vrem sa surprindem o schimbare la acel corp ceresc observat ar trebuii sa traim cel putin o suta de mi de ani .
Aceasta perioada ar face posibila surprinderea in real a unui eveniment ce se desfasoara pe acest corp ceresc sau in legatura cu el .
In concluzie obiectele din univers urmarite timp de o suta de mi de ani ,au o imagine statica neschimbata,
Frecventa evenimentelor in legatura cu aceste obiecte cosmice ,este atit de rara incit numai urmarirea lor succesiva de catre, mi de generatii de astronomi ar putea sesiza vreo schimbare .
Noi sitem nerabdatori sa aflam eventuale evolutii legate de obiectele ceresti urmarite .
Din fericire sint atit de multe obiecte cosmice in jurul nostru ,incit putem deduce evolutia lor prin comparatie ,ele gasindu-se fiecare intr-un moment unic al evolutiei
Aceasta este explicatia faptului ca universul daca l-am cunoaste in totalitate , ar fi static si ne schimbat , pentru durata posibila de observatie , mobil divers si schimbator luat in totalitatea sa .
Intoarcerea in timp putem s-o privim din mai multe puncte de vedere .
Fie comparam diverse obiecte cosmice aflate in perioade diferite de evolutie .
Fie comparam imaginea sosita la noi in timpul observatiei noastre de mi de ani ;comparind imaginea initiala cu urmatorele imagini inregistrate sa zicem fotografic .
Timp de mi de ani vom fotografia obiectul urmarit .
Fotografiile le vom aseza una peste alta pe rind in ordinea efectuarii ,asa cum fotografiem un copil de la nastere pina in adolescenta .
Daca vrem sa ne intoarcem in timp e suficient sa privim pe rind fotografiile una dupa alta in sens invers efectuarii .
Initial prima fotografie ne arata un adult apoi un adolescent apoi un scolar ,un soim si la sfirsit vom vedea nounascutul .
Daca imaginea obiectului cosmic urmarit o vom privii la fel pe masura ce trece timpul ,si il vom fotografia ,apoi vom privii fotografiile in sens invers vom realiza o intoarcre in timp relativa .
Daca in schimb in loc de fotografii vom utiliza telescoape care initial vor scana mai aproape de noi mai departe si mai departe apoi mai aproape de obiect ,vom avea o intoarcere in timp relativa ,prin derularea in sens invers a unor imagini succesive din ce in ce mai apropiate de sursa .
Din pacate acest lucru nu este posibil ca si cum am folosi o lentila cu focar schimbator, si sa dam la o parte, succesiv imaginile corpusculare pentru a vedea lucrurile in evolutie retrograda .
Teoretic totusi acest lucru ar putea fi posibil daca am privi prin telescoape ce folosec viteze ce depasec viteza lumini .
Pina acum tot ce vedem este raportat la viteza lumini .
La aceasta viteza ,imaginile particulare sint statice , neschimbate ele suferind modificari date doar de evolutia lor in timpul examinarii si observarii.
Daca in schmb am folosi viteze ce depasec viteza lumini derularea in sens invers a imaginilor venite din univers catre noi ar fi posibila .
Privind cu viteze ce depasesc viteza lumini am putea de ce nu , sa vedem inceputurile universului .